Categorii
- Atlase
- Carte educativă
- Carte-jucărie
- Carte 3D
- Cărți cu autocolante
- Cărți interactive
- Cărţi cu sunete
- Cărți de colorat
- Cărți de Crăciun
- Cărți cu tematică pascală
- Critică şi istorie literară
- Dicționare
- Enciclopedii
- Jocuri
- Manuale și auxiliare școlare
- Poezie
- Povești
- Proză
- Teatru
- Culegeri folclorice
- Interviuri
- Young Adult
- Istorie
- Roman
- Ficțiune
- Aforisme
- Biografii, Memorii, Jurnale
- Albume
- Muzică
- Poezii

Toate
Știrile editurii
Concursuri
Autori, ilustratori
26 Jan 2016
Cine vrea să aibă carte/Trece mai întâi prin cărţi
Dragii mei copii deştepţi,
Înţelegeţi bine, foarte:
Una este să ai cărţi,
Alta este să ai carte.
Însă, pe de altă parte,
Dragii mei copii deştepţi,
Cine vrea să aibă carte
Trece mai întâi prin cărţi.
(Vasile Romanciuc)
Versurile sale, pline de învățăminte și ticluite cu migala unui artist, sunt adorate de copii. Modest și cu mult bun simț în viața de zi cu zi, radiază de fericire atunci când este în preajma micilor cititori, dornici de a-i "gusta" din înțelepciunea de scriitor și bunic. Din interviul de mai jos, să-l cunoaștem mai bine pe Vasile Romanciuc.
Domnule Vasile Romanciuc, sunteți un scriitor apreciat pentru profunzimea cuvântului scris, abordând cu sensibilitate teme diverse. Unde găsiți inspirație pentru creațiile dvs. poetice?
Inspirația este de origine divină. Este un „sms” pe care Dumnezeu mi-l trimite direct în suflet, un „sms” codat, un mesaj pe care știu să-l citesc numai eu… Ce credeți că-i spune Dumnezeu unui poet? Îi spune un lucru simplu de tot – că poezia există în tot ceea ce înseamnă viață. Dar… trebuie s-o găsească. Dumnezeu nu scrie în locul nostru.
Mulți cititori vă plasează în aceeași linie cu Grigore Vieru. Le dați dreptate? De altfel, nu putem să nu remarcăm aceeași modestie, dragoste vădită față de copiii cititori și sensibilitate poetică.
Grigore Vieru este unul dintre poeții deosebit de dragi inimii mele. Dar, în ceea ce privește „aceeași linie”, „împrumut” răspunsul de la Jules Renard : „Să nu faci niciodată ca ceilalți în artă; în morală, să faci ca toată lumea.”
Ce simțiți atunci când sunteți înconjurat de copii, cititorii dvs.?
Simt că-i iubesc și mai mult. Nimic mai frumos decât să fii „prizonierul” copiilor care citesc. Nu cred că poți să scrii pentru copii fără să iubești copiii. O carte scrisă fără dragoste e ca o casă fără temelie…
Ce înseamnă pentru un scriitor a oferi autografe?
Un autograf este, cu certitudine, mai mult decât o simplă semnătură… Până a ajunge să dau autografe, m-am bucurat, elev sau student fiind, de autografele pe care mi le-au oferit cu drag Liviu Deleanu, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Liviu Damian, Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Anatol Codru… Pe când eram student, Petru Zadnipru, fiind în vizită la Uniunea Scriitorilor din România, mi-a adus un volum de proză de Zaharia Stancu și o carte de poeme de Ștefan Augustin Doinaș – ambele cu autograf… Astăzi, când deschid o carte cu autograf, am impresia că stau de vorbă cu autorul, îi văd chipul, îi aud vocea, simt căldura inimii lui… Autograful este un semn de „înnemurire” între scriitor și cititor… Oferind un autograf, e ca și cum i-ai spune cititorului : „Te iubesc !”
Printre temele pe care le abordați în creațiile dvs. se regăsește cartea, cuvântul scris, unele versuri dedicate copiilor devenind chiar maxime, am putea spune. Cum credeți, este cititorul modern prieten cu cartea?
Cred că da, pentru că nu poți fi modern, nu poți fi la unison cu timpul în care trăiești, dacă nu ai o relație de bună prietenie cu cartea. Nu este oare cartea unul dintre cele mai importante simboluri ale modernității ? Acolo unde nu ajunge cartea, ajung – fără probleme ! – deșertul și deșertăciunea.
Desigur, nu-mi fac iluzii că citește toată lumea. Sunt oameni care nu citesc deloc, oameni care n-au fost vreodată într-o librărie sau într-o bibliotecă. Ei sunt ușor identificabili după felul cum vorbesc, ce vorbesc, cât vorbesc, când vorbesc, unde vorbesc, cu cine vorbesc ș.a.m.d. Și, mai cu seamă, după ce fac și cum fac.
Oamenii care citesc pot fi recunoscuți după aceleași „semne”. Calitatea este cea care face diferența…
În încheiere, ce sfaturi le-ați putea oferi părinților pentru a-i motiva pe copii să citească?
Să citească ei înșiși. Dacă citesc părinții, vor citi și copiii. Și, desigur, e bine să-și facă timp să citească împreună. Cititul împreună face familia mai frumoasă, mai sănătoasă, mai puternică.
Vă mulțumim pentru acest interviu și vă dorim multă inspirație și spor pentru noi cărți frumoase!

Înţelegeţi bine, foarte:
Una este să ai cărţi,
Alta este să ai carte.
Însă, pe de altă parte,
Dragii mei copii deştepţi,
Cine vrea să aibă carte
Trece mai întâi prin cărţi.
(Vasile Romanciuc)
Versurile sale, pline de învățăminte și ticluite cu migala unui artist, sunt adorate de copii. Modest și cu mult bun simț în viața de zi cu zi, radiază de fericire atunci când este în preajma micilor cititori, dornici de a-i "gusta" din înțelepciunea de scriitor și bunic. Din interviul de mai jos, să-l cunoaștem mai bine pe Vasile Romanciuc.
Domnule Vasile Romanciuc, sunteți un scriitor apreciat pentru profunzimea cuvântului scris, abordând cu sensibilitate teme diverse. Unde găsiți inspirație pentru creațiile dvs. poetice?
Inspirația este de origine divină. Este un „sms” pe care Dumnezeu mi-l trimite direct în suflet, un „sms” codat, un mesaj pe care știu să-l citesc numai eu… Ce credeți că-i spune Dumnezeu unui poet? Îi spune un lucru simplu de tot – că poezia există în tot ceea ce înseamnă viață. Dar… trebuie s-o găsească. Dumnezeu nu scrie în locul nostru.
Mulți cititori vă plasează în aceeași linie cu Grigore Vieru. Le dați dreptate? De altfel, nu putem să nu remarcăm aceeași modestie, dragoste vădită față de copiii cititori și sensibilitate poetică.
Grigore Vieru este unul dintre poeții deosebit de dragi inimii mele. Dar, în ceea ce privește „aceeași linie”, „împrumut” răspunsul de la Jules Renard : „Să nu faci niciodată ca ceilalți în artă; în morală, să faci ca toată lumea.”
Ce simțiți atunci când sunteți înconjurat de copii, cititorii dvs.?
Simt că-i iubesc și mai mult. Nimic mai frumos decât să fii „prizonierul” copiilor care citesc. Nu cred că poți să scrii pentru copii fără să iubești copiii. O carte scrisă fără dragoste e ca o casă fără temelie…
Ce înseamnă pentru un scriitor a oferi autografe?
Un autograf este, cu certitudine, mai mult decât o simplă semnătură… Până a ajunge să dau autografe, m-am bucurat, elev sau student fiind, de autografele pe care mi le-au oferit cu drag Liviu Deleanu, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Liviu Damian, Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Anatol Codru… Pe când eram student, Petru Zadnipru, fiind în vizită la Uniunea Scriitorilor din România, mi-a adus un volum de proză de Zaharia Stancu și o carte de poeme de Ștefan Augustin Doinaș – ambele cu autograf… Astăzi, când deschid o carte cu autograf, am impresia că stau de vorbă cu autorul, îi văd chipul, îi aud vocea, simt căldura inimii lui… Autograful este un semn de „înnemurire” între scriitor și cititor… Oferind un autograf, e ca și cum i-ai spune cititorului : „Te iubesc !”
Printre temele pe care le abordați în creațiile dvs. se regăsește cartea, cuvântul scris, unele versuri dedicate copiilor devenind chiar maxime, am putea spune. Cum credeți, este cititorul modern prieten cu cartea?
Cred că da, pentru că nu poți fi modern, nu poți fi la unison cu timpul în care trăiești, dacă nu ai o relație de bună prietenie cu cartea. Nu este oare cartea unul dintre cele mai importante simboluri ale modernității ? Acolo unde nu ajunge cartea, ajung – fără probleme ! – deșertul și deșertăciunea.
Desigur, nu-mi fac iluzii că citește toată lumea. Sunt oameni care nu citesc deloc, oameni care n-au fost vreodată într-o librărie sau într-o bibliotecă. Ei sunt ușor identificabili după felul cum vorbesc, ce vorbesc, cât vorbesc, când vorbesc, unde vorbesc, cu cine vorbesc ș.a.m.d. Și, mai cu seamă, după ce fac și cum fac.
Oamenii care citesc pot fi recunoscuți după aceleași „semne”. Calitatea este cea care face diferența…
În încheiere, ce sfaturi le-ați putea oferi părinților pentru a-i motiva pe copii să citească?
Să citească ei înșiși. Dacă citesc părinții, vor citi și copiii. Și, desigur, e bine să-și facă timp să citească împreună. Cititul împreună face familia mai frumoasă, mai sănătoasă, mai puternică.
Vă mulțumim pentru acest interviu și vă dorim multă inspirație și spor pentru noi cărți frumoase!
Fulga Poiată